Afara ploua ca intr-o zi de toamna in care frunzele stau ascunse intre stejari ca sa nu fie furate de printul din Serai. Ciocanelile din usa au trezit-o pe Ana, care tocmai visa la Craciun. Desi mai este mai este o luna pana atunci, ea si-a impodobit deja bradul, ii mai lipseste doar ingerasul din varf si totul va arata ca acum zece ani. Atunci bradul era cea mai mare bucurie, asteptata de toti si mai ales de ea, care se ocupa de impodobitul lui, de furatul bomboanelor din el si o data cu ele mai taie si beculetele care lumineaza pomul de Craciun. Ultima oara cand s-a bucurat de un Craciun in familie a taiat beculetele vrand sa taie o fondanta. Tragedia a fost salvata de capul familiei cu ajutorul unei benzi izolante si astfel, bradul a revenit la viata. Acum, bradul cu miros parfumat de-ti vine sa inspiri pana obosesti, s-a transformat intr-unul de plastic, cumparat din bazarul de langa bloc. A costat putin, 12 lei. Ciocanitul asta in usa e enervant de acum, a trezit-o. Se ridica sa vada cine e si in secundele astea, in care se ridica din pat si se apropie de usa, manerul clantei se misca. Deodata ii ingheata picioarele ca in filmele ieftine cu vampiri in care vampirul inainte de a-si musca victima, se uita in camera de filmat si zambeste sadic, cica pentru mai mult efect. Deschide usa. E baiatul care vinde brazi de Craciun, l-a rugat ea sa treaca ca sa-i arate niste mostre de brazi, dar asta se intampla acum o saptamana si a crezul ca el a uitat. E blond, doua mingi albastre ii acopera parca fata rosiatica, acum putin palida din cauza frigului de afara. Cu o saptamana in urma Ana bause un suc cu el la cofetaria de pe colt. De atunci nu a mai auzit de el defel. Se resemnase, el nu o placuse asa cum il placea ea si trebuia sa uite de sucul acela baut, si ce suc…Niciodata pana atunci nu bause cu atata sete un pahar de 250 de ml de lichid.