Fantana otravita de la Constanta

Sambata, 28 martie jucam acasa impotriva Serbiei. Echipa care a maturat, 6-0 cu Bulgaria intr-un recent amical, care a invins clar pe Lituania si Austria si care a cedat la mare lupta meciul de la Paris. Ei evolueaza cu Vidici, Stankovici si Zigici, fotbalisti care joaca in Anglia, Italia si Spania. Noi ne bucuram de refacerea lui Ovidiu Petre. Ma uit la fotbal de multi ani. Si in tot acest timp, fotbalul romanesc si reprezentantii lui s-au remarcat prin argumente de genul: ne dorim mai mult victoria, e un meci pentru viitor, avem sansa noastra, mingea e rotunda, putem produce surpriza si acum sau niciodata. Oficialii sarbi s-au mirat foarte tare cand au vazut faptul ca noi am decis sa jucam pe un stadion de 8 mii de locuri, la Constanta. Initial, au crezut ca de fapt e o gluma . Ce sa le raspunzi? Ca iubim prea mult strategiile marca Stefan cel Mare ori Mihai Viteazul? Ca am fost mai ghinionisti decat ei si nu am dus un caviar asa de bun la Yalta? Sau ca facem pe noi atunci cand trebuie sa batem o echipa deja calificata a Olandei si sa jucam un sfert de finala istoric impotriva Spaniei, cea care avea sa devina campioana europeana? Cei mai buni sa invinga. Dar oare, de ce am impresia ca daca te porti precum un amarastean, obtii rezultate in consecinta? Acest articol a fost scris pe joi, martie 26th, 2009 la 9:43 pm si este inscris in Sport. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.