Ca de fiecare data atunci cand ploua, lumea parca innebuneste, o ia razna efectiv. Nervi, calcari pe picioare, claxonari prelungi. Tot orasul un car de nervi in aceasta dimineata cand ma grabeam sa ajung la serviciu, dupa o zi de stat acasa din cauza de boala. Cineva s-a asezat langa mine azi crezand ca am un loc excelent. Statea efectiv lipita de mine, doamna respectiva, si incet incet m-a indepartat de locul in care alesesem sa stau atunci cand m-am suit in tramvai.
Mi s-a parut incredibil. M-am uitat la ea si nu intelegeam. De ce nu putea sa isi gaseasca un alt loc si de ce il vroia fix pe al meu era peste puterea mea de intelegere din aceasta dimineata. Dupa o lupta crancena in care nici eu nu vroiam sa cedez, mi-am dat seama si m-am intrebat de ce duc acest razboi. Am realizat atunci ca e bine sa lasi oamenii nebuni in pace si m-am retras repede cautandu-mi alt loc in care sa pot sta linistita. Totusi parea o femeie normala, fara probleme psihice, tanara, dar se pare ca nu toate aparentele sunt fapte reale.
Bineinteles ca aglomeratia din trafic este de nedescris. Cum da putina ploaie cum toti se sperie si isi iau masina. Si cum deja soselele sunt ultra saturate de masini, atunci cand mai vin si cele suplimentare pe motiv de ploaie e si mai rau. Asa ca am ajuns la serviciu cu intarziere. Asta sa fie problema. Putinul timp cu care am ajuns eu mai tarziu la munca astazi. Actele de care trebuia sa ma ocup astazi ma asteptau cuminti pe birou. Asa ca imediat cum am ajuns am inceput sa ma ocup de ele si am preluat o noua firma care a dorit sa lase pe mana noastra, a profesionistilor tot ce tine de servicii salarizare.
Follow Us