Într-o lume în care praful ascunde cele mai complexe bacterii, într-o lume în care nimic nu e ceea ce pare şi până şi previzibilul poate fi luat prin surprindere , unde oamenii se rănesc reciproc şi interesele sunt puse mai presus de valori, unde umbrele fac lumina tot mai palidă în ochii noştri ,unde binele şi răul îşi pierd discernământul, unde viaţa se piteşte în spatele supravieţuirii , unde banul devine valoarea supremă dincolo de principiul de viaţă , într-o lume ca asta aş vrea să am puterea să spun hai să ne mai dăm o şansă !
Nu, nu am să filosofez acum despre conceptul de viaţă , despre scrupule şi alte lucruri sfinte de genul , cu toţii le ştim , cu toţii le ignorăm fie măcar o dată pe drumul nostru, niciunuia nu ne ţin de foame toate astea.. Însă postul respectiv prinde suflare din acest gând spontan încolţit în mintea mea măcinată de atâtea întrebări , întrebări ale căror răspunsuri deja le ştiu şi nu-mi sunt suficiente, întrebări ale căror răspunsuri , uneori, mi-e groază să le aflu , întrebări la care încă nu am răspunsuri şi , nu în ultimul rând , răspunsuri ştiute dinaintea întrebărilor..
Şansa capătă deodată conotaţii divine în mintea mea de muritor şi asta se întâmplă atunci când privesc în jurul meu ori de la marginea drumului şi pentru o clipă în care timpul se opreşte în loc, mă simt sufocată de acest aer greu , plin cu adevăruri poluate , cu credinţe oarbe , cu fantasme ce domină vieţi omeneşti şi care le viciază minţile până ce totul devine o mare masă de valori false şi suflete măcelărite de atâtea frustrări , resentimente, de atâta disperare şi dependenţă de noroiul cu care ne mânjim numele, identitatea , existenţa. Şi încep să cred mai degrabă în şansă decât în numele de Dumnezeu , şi-mi doresc tot mai mult o şansă decât mântuirea promisă şi vândută la fiecare colţ de stradă. Îmi doresc să ne mai dăm o şansă , o şansă care poate căpăta viaţă numai din noi, datorită nouă , care să ne curgă prin vene, o şansă .. doar o şansă!
Follow Us