Sa ajuti un strain in numele binelui

Replica e din filmul The Bucket List. Si oare de ce ar trebui sa o aplicam doar atunci cand stim ca nu mai avem mult de trait? Mai ales ca nu avem de unde sti… 1. In urma cu 2 saptamani jumate a sunat o doamna la usa. Era miercuri seara. Doamna era din partea unei firme de Cercetari de Marketing si facea chestionare. Mi-am dat seama ca era al doilea job pentru ea. Era aproape 8 seara. Am vrut sa o servim cu un pahar de apa minerala si am aflat ca abia incepuse sunatul pe la usi in acea seara pentru completarea chestionarelor. Avea o amabilitate si o atitudine care mi-a adus aminte de Factorul Fred. Chestionarul era lung(asta nu e vina ei) si destul de sacaitor pe alocuri. Am raspuns la toate intrebarile si i-am spus ca o intelegem. Eu stiu cum e sa alergi prin oras cu un teanc de chestionare in rucsac(domnu' Stefanita, daca sunteti pe receptie poate dam mai multe amanunte ) . Cand a plecat, a tinut sa ne lase mie si lui Claudiu un pix si o agenda, scuzandu-se ca nu ne poate oferi mai mult de atat! 2. In seara asta. Acceleratul Marasesti-Bucuresti. Eu urc la Focsani si pe langa alte cateva persoane, cu mine in compartiment urca si o batranica cu privire blajina si care tine in brate un catelus cu numele Jacque . Batrana merge la Ramnicul-Valcea. Pentru asta trebuie sa schimbe in Bucuresti si apoi in Craiova. Trebuie sa astepte cateva ore in fiecare dintre statii. E nelinistita si se intreaba daca va reusi sa ajunga cu bine acasa. Isi face griji ca Nasu' ii va da catelul jos din tren. Il acopera cu o bundita(cojoc ) care mi-a adus aminte de bunicii mei… Doamna recunoaste faptul ca uita repede si ca varsta inaintata o pune uneori in situatii neplacute. Spre amuzamentul celorlalti din compartiment, am acceptat sa ii scriu pe o foaie ce trebuie sa faca, unde sa se intereseze de linia de la care va pleca trenul din Bucuresti spre Craiova si ca sa stea linistita, pentru ca are deja cumparate bilete pana la Rm.- Valcea. Cred ca am repetat asta de peste 20 ori. Cand am coborat in Bucuresti, batranica imi spune: Sa iti dea Dumnezeu sanatate. P.S. In urma cu 3 zile m-au sunat de la firma de Cercetari de Marketing sa intrebe daca angajata noastra a fost la dvs. si daca s-a purtat frumos. Unii pur si simplu nu inteleg cat de grea este viata. Asta pana cand sunt loviti in moalele capului. Acest articol a fost publicat pe februarie 1, 2009 la 9:14 pm si e postata la Dezvoltare personala. Poti urmari raspunsurile acestei insemnari prin RSS 2.0 feed. Puteti lasa un raspuns, sau trackback from your own site.