Autovidanjare. Sictir regal

Zilele astea am un chef nebun sa iau la misto cam tot ce misca. Sictirul meu din aceste zile este… regal. In starea asta as putea debita enormitati si poate ca m-as alege si cu ceva dosare penale ;) (eheee, ce vremuri, ce tribunale!). Cred ca toate rezervele mele de de intelegere, de suportabilitate, de autoconservare au ajuns la buza paharului. Stirile care-mi trec pe la ureche razant, fiindca nu ma mai obosesc sa le ascult pina la capat imi trezesc instincte care cu greu mai pot fi tinute in friu de cuvinte. Tabloul prezent, manelizat cronic, se preteaza perfect la asa ceva. Dau drumul la televizor si imi este limpede. Mi-e sila sa reproduc titlurile pe care le vad si pe care le citesc, nu le pot puncta, toate imi trezesc aceeasi greata. Si nu mai am rabdare. Iar ele urmeaza la o anumita scara intimplarile cotidiene al carora martor traitor sunt, intimplarile netelevizate si nepuse pe prima pagina, intimplari reale si virtuale deopotriva… Sila asta ma cuminteste insa acum. Nu-mi voi urma instinctul. Acum. Sila functioneaza, inca, asemeni unei supape, pentru autovidanjare. Cum spuneam, rezervele mele de suportabilitate sunt doar la buza paharului. Vidanja inca lucreaza. Dar, iata, da semne serioase de oboseala. Toate cele bune! 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related