Acesta natie are un mare minus – ii lipseste sira spinarii. Invatati sa spuneti nu. Luati-va portia, nu faramiturile. Eu Miorita as manca-o fripta. Lucrez de ceva vreme la AntiMiorita, in care ciobanul, auzind de la oaia nazdravana ce i se pregateste, spune ca caine, prietenul lui: Deseara ne-om bate! Stiu ca-i o minciuna, dar am nevoie de ea. Poate e doar impresia mea privind aceasta deznadejde sau, poate, deznadejdea asta e doar a mea si incerc sa o traduc cumva, dar ea, acum, ma face sa ma intreb: ce a mai ramas si ce vine sa ocupe locurile ramase libere? Si ma intreb asta chiar si gindindu-ma la vechiul Phoenix, acel Phoenix… dar… Am vazut apoi azi inaugurarea celei mai inalte cladiri din lume, Burj Dubai. A opta minune a lumii… Un spectacol memorabil. In paralel, la televizor, se dezbatea de zor candidatura unei beizadele portocalii, a lui Honorius Prigoana. Apoi am citit despre cele ce nu se vor intimpla nici in anul asta in Romania si despre faptul ca intrebarile nerezolvate ale anului 2009 au ramas aceleasi si pentru 2010, fapt pe care l-am si prevazut de altfel acum citeva zile… Da, inteleg dezamagirile lui Nicu Covaci si incep sa nu-i mai judec semnele deznadejdii, cu atit mai mult cu cit, eu nu scriu aceste rinduri de pe terasa insorita a unei vile din Spania… 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related
Deznadejdea Pasarii Phoenix
Nu cred ca cineva s-ar astepta ca Nicu Covaci sa vorbeasca despre Romania in termeni blajini. Eu unul, dincolo de cultul pentru muzica Phoenix, am admirat mereu rezistenta (si nu doar in sensul unei dizidente de biblioteca, onorabila, desigur, si aceea) liderului acestei trupe fata de sistemele si metehnele romanilor dinainte si de dupa 1989. O rezistenta dublata de revolta, revolta care inseamna aici, implicit, lupta fie si cu morile de vint… Bineinteles ca orice batalie are in ea saminta dezamagirii sau deznadejdii. Luptatorii stiu asta insa nu dezarmeaza. Eu unul, pe Nicu Covaci l-am mai citit si auzit afirmindu-si cu tarie dezamagirile fata de tara pe care, probabil, a vazut-o cindva ca pe o Pasare Phoenix, insa nu mi l-am imaginat niciodata deznadajduit, adica aproape infrint. Statura sa m-a oprit sa mi-l inchipui astfel, cum m-a facut si sa-mi pastrez Phoenix-ul meu, cel de atunci, departe de scandalurile mai vechi sau mai noi care nu i-au lipsit si nu-i lipsesc formatiei… asa cum arata ea acum… Cu toate astea, intr-un interviu din Gindul de azi, Nicu Covaci imi pare deznadajduit (sau doar obosit, ar spune unii). …Aici ma consum ingrozitor. Am amintiri mai frumoase din vremurile urate ale comunismului. (…) Locurile sunt la fel ca intotdeauna, oamenii, insa, s-au schimbat mult. Nu mai regasesc omenia de altadata. Valorile de-atunci. Si-atunci prefer sa ma tin departe de-aici. Stau sa ma gandesc daca as fi preferat sa nu se intample ce s-a intamplat… O schimbare trebuia sa se petreaca, dar nu asta. Sau nu asa…, spune Covaci, dupa ce mai sus cu citeva rinduri afirmase: Imi pare rau pentru tanara generatie, educata in filosofia firului de iarba: sa te apleci dupa cum bate vantul. Acesta natie are un mare minus – ii lipseste sira spinarii. Invatati sa spuneti nu. Luati-va portia, nu faramiturile. Eu Miorita as manca-o fripta. Lucrez de ceva vreme la AntiMiorita, in care ciobanul, auzind de la oaia nazdravana ce i se pregateste, spune ca caine, prietenul lui: Deseara ne-om bate! Stiu ca-i o minciuna, dar am nevoie de ea. Poate e doar impresia mea privind aceasta deznadejde sau, poate, deznadejdea asta e doar a mea si incerc sa o traduc cumva, dar ea, acum, ma face sa ma intreb: ce a mai ramas si ce vine sa ocupe locurile ramase libere? Si ma intreb asta chiar si gindindu-ma la vechiul Phoenix, acel Phoenix… dar… Am vazut apoi azi inaugurarea celei mai inalte cladiri din lume, Burj Dubai. A opta minune a lumii… Un spectacol memorabil. In paralel, la televizor, se dezbatea de zor candidatura unei beizadele portocalii, a lui Honorius Prigoana. Apoi am citit despre cele ce nu se vor intimpla nici in anul asta in Romania si despre faptul ca intrebarile nerezolvate ale anului 2009 au ramas aceleasi si pentru 2010, fapt pe care l-am si prevazut de altfel acum citeva zile… Da, inteleg dezamagirile lui Nicu Covaci si incep sa nu-i mai judec semnele deznadejdii, cu atit mai mult cu cit, eu nu scriu aceste rinduri de pe terasa insorita a unei vile din Spania… 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related
Acesta natie are un mare minus – ii lipseste sira spinarii. Invatati sa spuneti nu. Luati-va portia, nu faramiturile. Eu Miorita as manca-o fripta. Lucrez de ceva vreme la AntiMiorita, in care ciobanul, auzind de la oaia nazdravana ce i se pregateste, spune ca caine, prietenul lui: Deseara ne-om bate! Stiu ca-i o minciuna, dar am nevoie de ea. Poate e doar impresia mea privind aceasta deznadejde sau, poate, deznadejdea asta e doar a mea si incerc sa o traduc cumva, dar ea, acum, ma face sa ma intreb: ce a mai ramas si ce vine sa ocupe locurile ramase libere? Si ma intreb asta chiar si gindindu-ma la vechiul Phoenix, acel Phoenix… dar… Am vazut apoi azi inaugurarea celei mai inalte cladiri din lume, Burj Dubai. A opta minune a lumii… Un spectacol memorabil. In paralel, la televizor, se dezbatea de zor candidatura unei beizadele portocalii, a lui Honorius Prigoana. Apoi am citit despre cele ce nu se vor intimpla nici in anul asta in Romania si despre faptul ca intrebarile nerezolvate ale anului 2009 au ramas aceleasi si pentru 2010, fapt pe care l-am si prevazut de altfel acum citeva zile… Da, inteleg dezamagirile lui Nicu Covaci si incep sa nu-i mai judec semnele deznadejdii, cu atit mai mult cu cit, eu nu scriu aceste rinduri de pe terasa insorita a unei vile din Spania… 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related
Follow Us